Există ceva fascinant în felul în care ne-am obișnuit să vedem atât de mult din viețile oamenilor. Putem afla unde a fost colegul nostru în vacanță, ce a mâncat cineva la cină, cum arată casa unei persoane pe care nu am întâlnit-o niciodată sau ce a făcut un prieten într-o duminică după-amiază. În câteva minute, putem trece prin zeci de vieți. Și, într-un fel, este frumos. Îmi place că putem împărtăși lucruri, că putem descoperi locuri prin ochii altora și că o fotografie poate deschide o conversație cu cineva cu care altfel poate nu am fi vorbit.
Dar accesul acesta permanent schimbă puțin și felul în care îi descoperim pe ceilalți. Dacă un coleg se întoarce din vacanță, s-ar putea să știi deja unde a fost, ce hotel a ales, ce plajă i-a plăcut și chiar cum arăta micul dejun. Poate ai văzut toate acestea în câteva story-uri. Iar când vă întâlniți, conversația nu mai începe neapărat cu „Cum a fost?”, pentru că, într-un fel, simți că știi deja. Doar că ai văzut fotografiile, nu și povestea. Ai văzut locurile, dar nu știi neapărat ce i-a plăcut cel mai mult, ce l-a surprins, ce l-a făcut să râdă sau care a fost momentul pe care nu l-ar fi postat niciodată.
Cred că aici apare una dintre cele mai interesante părți ale vieții online: putem deveni familiarizați cu oameni pe care, de fapt, nu îi cunoaștem atât de bine. Știm mici detalii despre ei, le recunoaștem casa, animalele, locurile preferate și poate chiar felul în care își beau cafeaua. Avem impresia că știm cum arată viața lor, deși vedem doar ceea ce aleg să ne arate. Și nu cred că este ceva rău. La urma urmei, facem asta cu toții. Alegem fotografiile care ne plac, povestim lucrurile pe care vrem să le împărtășim și păstrăm pentru noi restul.
Poate că, tocmai de aceea, conversațiile interesante nu dispar. Doar încep de undeva puțin mai departe. Nu mai este suficient „Am văzut ce ai făcut în vacanță”. Poate întrebarea devine „Și cum a fost, de fapt?”. Dincolo de fotografii, dincolo de locurile frumoase și de câteva secunde de story, există întotdeauna o experiență pe care nu o putem vedea pe ecran.
Îmi place viața așa cum este acum. Nu aș renunța sub nicio formă la rețelele de socializare. Îmi place să văd unde ajung oamenii, ce îi bucură, ce descoperă și ce aleg să păstreze în imaginile lor. Social media ne-a făcut, în multe feluri, mai spectatori ai vieților celorlalți, dar ne-a oferit și o mulțime de ferestre către lumi în care poate nu am fi ajuns niciodată.
Doar că, uneori, după ce ai văzut fotografia, merită să fii curios și despre povestea din spatele ei.