De ce îmi fac planul lecției, dacă tot îl schimb?
Pentru că, oricât de bine ai cunoaște materia și oricât de frumos ți-ai pregăti activitățile, niciun grup de copii nu seamănă cu altul. Iar uneori, nici aceeași grupă nu seamănă cu ea însăși de la o zi la alta.
Îmi place să știu foarte clar încotro vreau să duc o lecție, ce vreau să învețe copiii și ce vreau să exersăm. Dar îmi place și să am alternative. Din experiența mea, e bine să ai măcar o variantă de rezervă pentru una din trei activități, pentru că o activitate de mișcare nu va funcționa neapărat cu copilul care ar sta două ore să deseneze sau să facă un craft.
Și mai cred că o lecție bună nu înseamnă ca toți copiii să facă mereu același lucru. Uneori, unul poate fi reporterul vorbăreț, altul poate lua notițe în liniște, unul poate filma activitatea în engleză, iar altul poate face un vlog despre ultima lui vacanță. Aceeași lecție, dar feluri diferite de a participa.
Încerc să am mereu câte puțin din toate: jocuri de cuvinte la masă, mișcare, provocări de motricitate și precizie, muzică și un mic moment de creație. Nu ca să bifez o listă, ci pentru că fiecare copil intră în lecție într-un fel diferit.
Așa că da, îmi fac planificările. Dar nu pentru a ști exact ce voi face din primul până în ultimul minut. Ci pentru a ști încotro vreau să ajung. Iar pe drum, îmi place să las suficient loc pentru tot ce nu puteam să prevăd când am scris planul.